Salt la conținut
Disruptive Lab

Ghid Reguli europene

Poate un stat străin accesa datele din UE?

Mai mult decât locul în care stau datele contează cine le controlează, iar GDPR și Data Act vă spun ce să întrebați și ce să prevedeți în contract.

Publicat
Actualizat
Timp de citire
8 min de lectură
Redactor
David Lahuta

Pe scurt

Un centru de date în Europa nu decide singur cui i se poate ordona să vă predea datele. Potrivit legii SUA, un ordin adresat unui furnizor de servicii de comunicații sau de cloud acoperă datele aflate în posesia, custodia sau sub controlul acestuia, oriunde ar fi stocate.3 Dreptul UE răspunde din partea sa. GDPR recunoaște hotărârea unei instanțe sau decizia unei autorități dintr-o țară terță de a preda date cu caracter personal doar dacă se bazează pe un acord internațional, cum ar fi un tratat de asistență judiciară reciprocă.2 Din 12 septembrie 2025, Regulamentul privind datele (Data Act) face același lucru pentru celelalte date deținute în UE de furnizorii de cloud.5 Datele sunt astfel protejate juridic, dar un furnizor poate ajunge totuși prins între două sisteme de drept.4 De aceea trebuie lămurit cine vă controlează datele, sub ce lege și ce prevede contractul atunci când sosește un ordin.

Ce a decis Franța și de ce?

La 26 ianuarie 2026, guvernul francez a anunțat că Visio, un instrument pentru întâlniri online dezvoltat de direcția sa interministerială pentru digitalizare, DINUM, va fi introdus în toate serviciile statului până în 2027.1 Visio urmează să devină singurul instrument de videoconferință pentru angajații statului.1

Guvernul și-a explicat motivele în propriul comunicat de presă. Scopul este renunțarea la soluțiile din afara Europei și păstrarea securității și confidențialității comunicațiilor electronice publice.1 Potrivit guvernului, amestecul larg de instrumente pentru întâlniri slăbește securitatea datelor, creează dependență strategică de infrastructuri externe și adaugă costuri.1 Visio este găzduit la un furnizor care deține SecNumCloud, marca de securitate acordată de ANSSI, agenția națională franceză pentru securitate cibernetică.1 Ministrul responsabil a spus că statul nu își poate permite riscul ca schimburile sale științifice, datele sensibile și inovațiile strategice să fie expuse unor actori din afara Europei.1

Este decizia unui singur stat privind propriile servicii. Pentru companii nu stabilește nicio regulă. Pune însă, la nivel de stat, aceeași întrebare pe care și-o pun mulți directori generali despre propriile sisteme.

Găzduirea în Europa ține departe un guvern străin?

Nu, nu de una singură. Unde se află serverele este o întrebare. Cine controlează datele și legii cărei țări i se supune acea companie este o altă întrebare.

CLOUD Act, o lege a SUA din martie 2018, a adăugat o secțiune scurtă în Codul SUA. Potrivit acesteia, un furnizor de servicii de comunicații electronice sau de calcul la distanță trebuie să își îndeplinească obligațiile prevăzute de legea SUA de a păstra, de a face copii de siguranță sau de a divulga comunicațiile și înregistrările unui client aflate în posesia, custodia sau sub controlul său, „indiferent dacă” acestea se află în Statele Unite sau în afara lor.3

Comitetul european pentru protecția datelor și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor au analizat această lege în 2019 pentru Parlamentul European. În interpretarea lor, legea le dă autorităților SUA dreptul de a cere date stocate în străinătate de un furnizor de servicii aflat sub jurisdicția SUA.4 Au semnalat și limitele ei. Legea privește cereri țintite, în anumite anchete penale, cu garanții procedurale, și nu autorizează colectarea sistematică sau pe scară largă.4

Două întrebări au rămas deschise. Se aplică legea și companiilor din UE care au o anumită prezență în Statele Unite? Și cum se interpretează „controlul” în cazul filialelor din UE ale companiilor americane?4 Din cauza acestor întrebări, un client ar trebui să se intereseze de proprietarul furnizorului, nu doar de adresa lui.

Unde sunt datele dumneavoastră și cine le administrează Ce poate face un ordin din afara UE, în interpretarea noastră a surselor
Serverele dumneavoastră, administrate de propriii oameni Ordinul v-ar fi adresat dumneavoastră, ca firmă din UE, și este recunoscut în UE doar printr-un acord internațional2
Un furnizor stabilit în UE, fără societate-mamă sau prezență în afara ei La fel, furnizorul răspunde în fața dreptului UE25
Un centru de date european al unui furnizor aflat sub jurisdicția SUA Ordinul poate fi adresat direct furnizorului, oriunde ar fi stocate datele3; fără acord, dreptul UE nu recunoaște ordinul, așa că furnizorul ajunge într-un conflict de legi4
Un furnizor din UE cu un birou sau o societate-mamă în Statele Unite O întrebare deschisă, în opinia autorităților europene pentru protecția datelor4

Ce spune GDPR?

GDPR se aplică prelucrării efectuate în cadrul activităților unui sediu din UE, indiferent dacă prelucrarea în sine are loc sau nu în UE.2

Articolul 48 este regula pentru ordinele din străinătate. Hotărârea unei instanțe sau decizia unei autorități administrative dintr-o țară terță care impune unui operator sau unei persoane împuternicite de operator să transfere sau să divulge date cu caracter personal poate fi recunoscută sau executată doar dacă se bazează pe un acord internațional în vigoare între acea țară și Uniune sau un stat membru, cum ar fi un tratat de asistență judiciară reciprocă.2 Considerentele regulamentului adaugă că aplicarea extrateritorială a unor astfel de legi străine poate încălca dreptul internațional.2

Autoritățile europene pentru protecția datelor au tras de aici concluzia practică. O cerere din partea unei autorități străine nu este în sine un temei juridic pentru transfer.4 Acolo unde există un tratat de asistență judiciară reciprocă, companiile din UE ar trebui, de regulă, să refuze cererile directe și să trimită autoritatea la acel tratat.4 Între UE și Statele Unite, un astfel de acord este în vigoare din 1 februarie 2010.4 Concluzia lor a fost că, dacă un mandat emis în temeiul CLOUD Act nu este recunoscut printr-un acord internațional, legalitatea transferului nu poate fi stabilită, cu excepția cazurilor excepționale în care sunt în joc interesele vitale ale unei persoane.4

O greșeală poate costa scump. Un transfer de date cu caracter personal care încalcă regulile GDPR privind transferurile poate fi sancționat cu o amendă de până la 20 de milioane EUR sau 4% din cifra de afaceri mondială totală anuală, luându-se în calcul valoarea mai mare.2 Aceasta este capcana descrisă de autorități. Un furnizor care se supune ordinului străin poate încălca dreptul UE, iar unul care îl refuză se poate confrunta cu sancțiuni potrivit legii SUA.4

Ce adaugă Data Act pentru datele fără caracter personal?

GDPR acoperă datele cu caracter personal. O mare parte din ce deține o companie nu are însă caracter personal, de exemplu prețurile, proiectele de produs, datele de producție și contractele dintre firme. Pentru aceste date există Regulamentul privind datele, aplicabil din 12 septembrie 2025.5

Regula sa privind accesul din străinătate se aplică furnizorilor de servicii de prelucrare a datelor. Regulamentul le definește ca servicii care oferă acces la cerere, prin rețea, la un bazin comun de resurse informatice, adică, în practică, servicii de cloud și de edge computing.56 Articolul 32 le cere patru lucruri.

  1. Să prevină accesul. Trebuie să ia toate măsurile tehnice, organizatorice și juridice adecvate, inclusiv contractuale, pentru a împiedica accesul administrațiilor publice ale țărilor terțe la datele fără caracter personal deținute în UE, atunci când acesta ar intra în conflict cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern.5
  2. Să recunoască doar un acord. Decizia unei instanțe sau a unei autorități străine de a preda astfel de date este recunoscută doar dacă se bazează pe un acord internațional.5
  3. Fără acord, doar în anumite condiții. Sistemul de drept străin trebuie să ceară un ordin motivat, proporțional și specific, iar o instanță de acolo trebuie să examineze obiecția furnizorului și să poată ține seama de interesele protejate de dreptul Uniunii.5 Chiar și atunci furnizorul pune la dispoziție volumul minim de date.5
  4. Să informeze clientul. Furnizorul trebuie să îl informeze pe client despre cerere înainte de a-i da curs, cu excepția cererilor care servesc asigurării respectării legii, și doar atât timp cât este necesar.5

Articolul 28 adaugă transparența. Fiecare furnizor trebuie să publice pe site-ul său jurisdicția sub incidența căreia intră infrastructura fiecăruia dintre serviciile sale și o descriere generală a măsurilor sale împotriva accesului administrațiilor publice străine, iar contractele sale trebuie să trimită la această pagină.5 Comisia Europeană rezumă simplu scopul. Datele fără caracter personal stocate în UE sunt protejate împotriva cererilor ilegale de acces din partea guvernelor străine.6

Ce să întrebați furnizorul și ce să prevedeți în contract?

Cea mai mare parte o puteți lămuri în scris cu furnizorii. Întrebările de mai jos acoperă subiectul.

  • Ce companie ne administrează datele și sub legea cărei țări se află ea și societatea-mamă?
  • Unde sunt stocate datele noastre, copiile de siguranță și jurnalele de activitate, și de unde are acces la ele personalul de suport?
  • A publicat furnizorul jurisdicția fiecărui serviciu și măsurile sale împotriva accesului din străinătate, așa cum cere Data Act, și trimite contractul la această pagină?5
  • Prevede contractul de prelucrare a datelor că datele cu caracter personal sunt prelucrate doar pe baza instrucțiunilor noastre documentate, inclusiv în ceea ce privește transferurile, cu excepția cazului în care dreptul UE sau dreptul intern cere altceva, și că furnizorul ne anunță atunci înainte de a acționa, dacă acel drept nu interzice acest lucru?2
  • Ce prevede contractul atunci când o autoritate străină ne cere datele? Mai întâi o notificare către noi, trimiterea la acordul internațional, o obiecție acolo unde legea o permite și doar minimul necesar de date.45
  • Cine deține cheile datelor noastre criptate, furnizorul sau noi înșine?
  • Care dintre datele noastre sunt suficient de sensibile încât să le ținem la un furnizor care răspunde doar în fața dreptului UE sau pe propriile noastre servere?

Ce înseamnă asta pentru sistemele dumneavoastră?

Nu trebuie mutat orice sistem. Începeți cu o hartă scurtă a ceea ce dețineți, în trei categorii. Datele cu caracter personal ale clienților și angajaților. Datele care v-ar dăuna în mâinile unui concurent, cum ar fi prețurile, proiectele de produs și clauzele contractuale. Și tot restul. Primele două categorii decid unde ar trebui să ruleze sistemele dumneavoastră și ce furnizor se potrivește.

Apoi uitați-vă la calea de ieșire. Și aici vă ajută Regulamentul privind datele, pentru că din 12 ianuarie 2027 furnizorii de cloud nu mai au voie să le perceapă clienților taxe pentru trecerea la alt furnizor.5 Un sistem ale cărui date le puteți exporta integral și care poate rula într-un cloud public, într-un cloud hibrid sau în propriul centru de date vă lasă această alegere deschisă. Cine răspunde în fața cărei legi poate fi atunci o decizie pe care o luați dumneavoastră, nu una luată în locul dumneavoastră.

Pasul următor

Dacă v-ar fi de folos, ne putem întâlni pe scurt ca să vedem împreună unde se află astăzi datele dumneavoastră, ce furnizori lucrează cu ele și cui i s-ar putea ordona să le predea. Acolo unde un sistem ar fi mai bine plasat în altă parte, putem analiza și cum pot rula sisteme și aplicații de business la comandă în cloud, într-un cloud hibrid sau în propriul dumneavoastră centru de date. Ce faceți apoi cu aceste informații rămâne în întregime decizia dumneavoastră.

Sisteme și aplicații de business la comandă

Surse

  1. 1. DINUM, French interministerial digital directorate, Souveraineté numérique, l'État généralise Visio, sa solution de visioconférence sécurisée et souveraine à destination des agents publics, press release, 26 January 2026. Accesat la 17 noiembrie 2026
  2. 2. EUR-Lex, Regulation (EU) 2016/679, General Data Protection Regulation, Official Journal L 119, 4 May 2016. Accesat la 17 noiembrie 2026
  3. 3. United States Code, Title 18, Section 2713, Required preservation and disclosure of communications and records (added by the CLOUD Act, 23 March 2018), U.S. Government Publishing Office. Accesat la 17 noiembrie 2026
  4. 4. European Data Protection Board and European Data Protection Supervisor, joint response to the LIBE Committee on the impact of the US CLOUD Act, with its annex, 10 July 2019. Accesat la 17 noiembrie 2026
  5. 5. EUR-Lex, Regulation (EU) 2023/2854 on harmonised rules on fair access to and use of data (Data Act), Official Journal L, 22 December 2023. Accesat la 17 noiembrie 2026
  6. 6. European Commission, Data Act explained. Accesat la 17 noiembrie 2026

Istoricul modificărilor

  1. Publicat.

Să discutăm despre proiectul dumneavoastră

Lăsați-ne datele de contact și revenim cu o propunere de dată, gratuit și fără obligații.

Cu prefixul țării, de exemplu +40.

Folosim datele dumneavoastră doar pentru a vă răspunde. Politica de confidențialitate

Protejat de Google reCAPTCHA împotriva trimiterilor automate. Politica de confidențialitate Google (se deschide într-o fereastră nouă) Termenii și condițiile Google (se deschide într-o fereastră nouă)

Sau contactați-ne direct

Scrieți-ne office@disruptivelab.dev
Sunați-ne +420 777 702 032

Limba noastră preferată de comunicare este engleza.

Toate datele de contact și adresele